The Blowers Daughter

" And so it is

The shorter story

No love, no glory

No hero in her sky..."





Acest frig pe care’l simt intre umeri, in spate, care’mi raceste sira spinarii si’mi da frisoane nu in adancul inimii, ci in adancimile creierului, in haul mintii mele, m’a facut sa cred, pentru o clipa, ca pana dimineata nu voi supravietui raului mortal pe care mi l’ai facut . Suferinta mea intestinala, tristetea, deznadejdea pe care eu insami am sinonimizat’o celui mai mare pacat al lumii umane, m’au facut sa strang orele fericit pe care le’am trait intr’o singura secunda de pace.
Aventura umana pe care o intalnesc in mine insami si’n propria’mi viata, in traiectoriile prietenilor si in fictiunile si fantasmele venite din subconstientul scriitorilor cu care adorm pe piept, ma tine treaza si’mi da sperante. Dar in acelasi timp, imi si umileste orice orgoliu nebun care ma ridica deasupra celorlalti.
Dualismul cu care imi iubesc fericirea si nefericirea deopotriva, cu care le caut constinent pe amandoua, ma izoleaza.
Am recazut in mine insami, m’am reintors la somnambulismul oniric in care ma caut fara sa stiu daca atunci cand ma voi gasi sunt treaza sau dorm si m’am rugat ca lumina pe care am simtit’o sa nu se’ntunece in noaptea omului care sunt, in noaptea omului care e.


Restul... e destin.


Elegantly Wasted.