Postări
Acum 2 ani
miercuri, 5 noiembrie 2008
joi, 16 octombrie 2008
Cea mai ciudata idee EVER!
Sunt, oarecum, varianta feminina a lui Patrick Bateman din American Psycho, filmul care m'a facut sa vomit, sa plang, sa rad si sa am mereu in geanta ceva cu care sa ma apar.
marți, 30 septembrie 2008
...iar prin parc.
Acum cativa ani, in Cluj, oriunde intorceai capul, vedeai rosu-galben-albastru. Banci, pubele de gunoi, drapele pe fiecare stalp. Toate astea din incercarea obsesiva a unui om, pe atunci primarul Clujului, Gheorghe Funar, sa demonstreze (nu stiu cui), ca Ardealul e pamant romanesc. Oricum, clujenii pareau ca nu observa densitatea de culori nationale ce ii inconjura si cu siguranta nu ii afecta sub nicio forma. Aceasta actiune inofensiva(oare?) nu ii oprea pe indragostiti sa se sarute asezati pe tricolor sau sa arunce gunoaiele in pubela tricolora.
Si ce a mai ramas, totusi, din razboiul romano-maghiar de care doar Funar stia foarte bine pe vremuri, nu si localnicii?
De cand cu dl. Boc la conducerea orasului, in afara de gropile din strazile Clujului, s’au mai dus culorile ce faceau orice turist sa creada ca a nimerit in toiul unei sarbatori nationale.
Orasul este la fel, deseurile se arunca in continuare in cosuri de gunoi,de aceasta data verzi, asezate pe fiecare stalp(asa cum trebuie in tarile civilizate), pensionarii se aseaza cu acelasi drag pe bancile din parcuri si –surpriza!!!- chiar daca sunt rosii, nu uita nimeni ca suntem in Romania.
Elegantly Wasted.
Si ce a mai ramas, totusi, din razboiul romano-maghiar de care doar Funar stia foarte bine pe vremuri, nu si localnicii?
De cand cu dl. Boc la conducerea orasului, in afara de gropile din strazile Clujului, s’au mai dus culorile ce faceau orice turist sa creada ca a nimerit in toiul unei sarbatori nationale.
Orasul este la fel, deseurile se arunca in continuare in cosuri de gunoi,de aceasta data verzi, asezate pe fiecare stalp(asa cum trebuie in tarile civilizate), pensionarii se aseaza cu acelasi drag pe bancile din parcuri si –surpriza!!!- chiar daca sunt rosii, nu uita nimeni ca suntem in Romania.
Elegantly Wasted.
luni, 29 septembrie 2008
La douleur exquise!
Nu pot dormi. Nu mai sunt cuvinte. Le’am spus pe toate. Am mers prea departe. Mi’am atins limita.
Elegantly Wasted.
luni, 15 septembrie 2008
Is it just the same time of year?
Toamna ma consuma. E anotimpul meu preferat, dar imi trezeste niste sentimente si niste amintiri...ceva de speriat. Iar cand vine vorba de tine...mi'e pur si simplu rau sa ma mai gandesc.
In aceasta perioada a anului, totul imi pare doar o reflexie a mea. Totul are nuanta depresiei, profilul fantomei ce sunt cateodata. Nu m'am lasat de fumat, si se pare ca nici de insomnii.
Sunt ca o pisica pe care n'a invatat'o nimeni sa cada in picioare.
Toata povestea pare un tablou de toamna. Si la fel ca dansa...se repeta in fiecare an. Mai devreme sau mai tarziu; mai rece sau mai calda.
Elegantly Wasted.
In aceasta perioada a anului, totul imi pare doar o reflexie a mea. Totul are nuanta depresiei, profilul fantomei ce sunt cateodata. Nu m'am lasat de fumat, si se pare ca nici de insomnii.
Sunt ca o pisica pe care n'a invatat'o nimeni sa cada in picioare.
Toata povestea pare un tablou de toamna. Si la fel ca dansa...se repeta in fiecare an. Mai devreme sau mai tarziu; mai rece sau mai calda.
Elegantly Wasted.
joi, 11 septembrie 2008
Spune'mi tu!
Spune'mi tu de ce sunt aici. Poate cineva imi da drumul apoi ma trage inapoi. Poate pentru ca totul pare atat de bun...poate pentru ca asta este singurul lucru pe care il am.
Spune'mi tu motivul pentru care raman, daca totul e atat de clar iar "mainele" e'atat de gri...Poate pentru ca totul pare atat de simplu...in sala de asteptare cu totii suntem la fel.
De ce sa fug daca viata nu asteapta...? Nu stiu cine imi leaga picioarele de pamant. Voi astepta pana maine, sa vad daca ma dezleaga cineva.
Pentru ca nu e nimic mai mult decat acesti patru pereti si un pumn de vise care dispar cand ma intorc. Pentru ca nu e nimic altceva decat zgomotul masinilor care'mi aduc mintea la realitate cand noaptea se sfarseste...
Spune'mi tu de ce sunt tot aici si de ce chiar daca imi deschizi usa nu indraznesc sa ies...La un minut de tine, totul capata sens, dar in urmatoarea secunda e'atat de gol!
De ce vreau sa zbier cand nu ma aude nimeni? Tacerea nu mai raspunde intrebarilor mele iar zilele fericite au fost duse de ploaie...
Elegantly Wasted.
Spune'mi tu motivul pentru care raman, daca totul e atat de clar iar "mainele" e'atat de gri...Poate pentru ca totul pare atat de simplu...in sala de asteptare cu totii suntem la fel.
De ce sa fug daca viata nu asteapta...? Nu stiu cine imi leaga picioarele de pamant. Voi astepta pana maine, sa vad daca ma dezleaga cineva.
Pentru ca nu e nimic mai mult decat acesti patru pereti si un pumn de vise care dispar cand ma intorc. Pentru ca nu e nimic altceva decat zgomotul masinilor care'mi aduc mintea la realitate cand noaptea se sfarseste...
Spune'mi tu de ce sunt tot aici si de ce chiar daca imi deschizi usa nu indraznesc sa ies...La un minut de tine, totul capata sens, dar in urmatoarea secunda e'atat de gol!
De ce vreau sa zbier cand nu ma aude nimeni? Tacerea nu mai raspunde intrebarilor mele iar zilele fericite au fost duse de ploaie...
Elegantly Wasted.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)