Toamna ma consuma. E anotimpul meu preferat, dar imi trezeste niste sentimente si niste amintiri...ceva de speriat. Iar cand vine vorba de tine...mi'e pur si simplu rau sa ma mai gandesc.
In aceasta perioada a anului, totul imi pare doar o reflexie a mea. Totul are nuanta depresiei, profilul fantomei ce sunt cateodata. Nu m'am lasat de fumat, si se pare ca nici de insomnii.
Sunt ca o pisica pe care n'a invatat'o nimeni sa cada in picioare.
Toata povestea pare un tablou de toamna. Si la fel ca dansa...se repeta in fiecare an. Mai devreme sau mai tarziu; mai rece sau mai calda.
Elegantly Wasted.
Postări
Acum 2 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu