Peste ani...

Lupta va fi dusa in doi, iar infrangerile, renuntarile sau ranile se vor aseza peste chipul meu la fel ca pana acum, tradand motivul pentru care am intrat in lupta. Pentru mine ca o penitenta pentru a fi adus dupa mine amintirea draga a unui alt barbat, azi atata de real. Pentru un el ca pentru a infrange acea umbra pe care o va banui ca locuieste in mine, inofensiva dar reala, agatata de gandurile mele.
Ridurile mele deseneaza un regret asumat intelept, ca o cicatrice care nu te jeneaza prea tare, pt ca o ai de atata vreme inat nici nu'ti mai poti imagina fizionomia fara ea. O cicatrice care iti schimba pana la urma intregul trup asezandu'l undeva intre siguranta si asteptare, asteptarea a ceva ce nu va veni niciodata, dar pe care il stii de multa vreme in definitiv al tau. Voi avea, iar, trasaturile omului care s'a infrant cu propria vointa numai si numai pentru a pastra mai bine amintirea a ceva ce altfel poate ca nu ar fi fost.


Elegantly Wasted.