M'am trezit dimineata cu senzatia ca ceva radical se petrecuse cu mine, candva intre ultimul vis pe care mi'l aminteam si clipa in care soarele imi intra in ochi, trezindu'ma. Nu era nimic precis, dimpotriva, chiar si senzatia ca ceva s'ar fi schimbat in mine era atat de difuza incat as fi putut cu usurinta sa n'o bag in seama. Putea fi orice, de la o simpla durere de cap, la o panica instaurata abrupt si fara motiv. De altfel, ceea ce simteam era o consecinta a ceva neclar care insa ma privea direct. Daca as fi avut febra, as fi stiut. Nu aveam, insa si nici nu ma durea nimic. Nu era ceva organic. Eram la fel de ciufulita ca in fiecare dimineata a vietii mele, la fel de lenesa.
M'am sprijinit in cot si am ramas o vreme absenta, privindu'ma in imaginea pe care mi'o oglindea televizorul, cu capul greu lasat podul palmei. Totul era la locul sau, mobila, cartile, praful asezat pe rafturile de sus, hainele pe care le purtasem ieri, numai sangele parea sa se miste altfel! Zabovea mai multa vreme in inima, dandu'mi o usoara febrilitate a miscarilor pe care inca nu le faceam, dar le banuiam sincopate, intrerupte de ceva nou. Ca si cum ele ar fi tradat o alta vointa decat a mea.
M'am ridicat, am ajuns la oglinda si m'am privit. Eram eu fara nicio forma de indoiala. Pana si lumina era aceeasi ca ieri, ca alaltaieri. Eram si nu eram eu. Nu'mi aparuse niciun rid, niciun fir de par alb nu se ivise peste noapte, dar asta nu mi'ai fi dat o stare atat de stranie.
Am trecut repede amintirile in revista stiind precis de ce parghii trebuie sa trag pentru a le aduce in fata ochilor. Un an, doi, trei si apoi mai adanc in timp, pana la cea dintai amintire, aceea fabuloasa, cu mine pe plaja. Multa vreme m'au convins ca nu este o amintire, ca probabil cineva imi povestitse intamplarea, iar acum mi se parea doar ca mi'o amintesc. Or nimeni din familie nu avea curajul sa imi spuna cum m'au uitat toti intr'o dupa-amiaza de august pe plaja. Pastrez inca amintirea nisipului si a luminii jucand peste ochiurile de apa, a mirosului de scoici si alge. Amintirile erau la fel de intense, unele dintre ele, si de estompate, altele, cum le lasasem ultima data cand ma afundasem in ele. Le'am impins la loc, fiecare cu postamentul ei, cu timpul si personajele sale. M'am sucit, m'am rasucit, nimic! Era prea de tot si'am inceput sa ma enervez.
Am luat cartea de pe masa si'am inceput sa o rasfoiesc. Mi'am amintit randurile ce ma tulburasera si inainte de'a adormi.
Intr'un fel sau altul simteam ca eram in cea mai proasta forma a mea. Am plans la moartea lui Romeo si a Julietei, l'am iubit cu disperare pe contele de Rochester si'am urat'o pe Domnisoara Christina, am murit odata cu Mozart in filmul lui Milos Forman, dar nimic din toate astea nu mi'a ramas ca cicatrice pe obraz. Acum ma simteam ca insemnata, mutilata cumva definitiv si invizibil intr'un loc pe care nu il puteam gasi si il pastram in mine doar ca pe un fel de anuntare a ceva ce inca nu s'a petrecut, dar devine presant, iminent, ca un musafir nepoftit care'ti bate insistent la usa.
M'am indreptat spre baie cu iluzia ca un dus ma va linisti. N'a reusit.
Am baut incet nelipsitul MD si mi'am fumat cele trei tigari cu care imi incep ziua si m'am imbracat. Abia dupa ce mi'am verificat programul, mi'am amintit ca aveam zi libera. Am injurat si m'am trantit in fotoliu. Perspectiva unei zile petrecute in casa tocmai acum m'a facut sa bat marunt din picior, singura mostenire a unei copilarii alintate, lipsite de griji. Am mai lovit de cateva ori parchetul cu talpa plata a sandalelor, m'am ridicat si am iesit. Holul racoros m'a mai linistit. Paseam cu senzatia ca aveam sa merg inca 19 ani, 5 luni si 6 zile cu noptile lor cu tot pana voi afla cum si de ce dimineata asta a fost altfel decat oricare alta, ca o sa imbatranesc fara sa aflu in cautarea a ce trebuia sa pornesc.
Am ajuns in fata agentiei de voiaj. Parca toata lumea venise atunci sa cumpere bilete de avion. Si nu suportam asteptarea. La coada, la telefon, o scrisoare, autobusul, toate imi pareau inutile. Ceea ce era o forma a prezentului consumat pe loc, cu inghitituri mari, sau amanat, nu merita luat in seama. Stand asa, nervoasa la rand, mi'ai aparut in minte. Nu mai stiam de ce stau. M'am gandit iar si concluzia a fost clara. Am plecat de'acolo. Tu erai schimbarea.
Elegantly Wasted.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu