miercuri, 27 august 2008

Scary

Mai nou, singura metoda de'a fuma in timp ce stau la calculator, e sa'mi petrec ziua in balcon. Daca as locui la ultimul etaj, n'as vedea in asta nicio problema.

Manasturul se vede chiar interesant de sus. De la parter, in schimb...nimic de vazut, nimic nou, nimic altceva decat garajele pe care'mi gaseam in fiecare zi motiv sa ma urc, cand eram mica. Garaje, centrala electrica din spatele blocului si corcodusii din fata blocului, erau locurile mele de joaca. Nu e de mirare ca la un momentdat mi'am si spart capul cazand de la etajul 1 in beci; ma cataram peste tot, eram copil, nu stiam ce'i aia frica.
Cand esti mic, tot ce vrei e sa te distrezi, sa te joci. Apoi, cresti si inveti sa fii precaut. Ai putea sa rupi un os...sau o inima.
Te uiti in jur inainte sa te urci pe o stanca, chiar daca esti legat cu o funie de salvare, iar cateodata nici nu indraznesti, pentru ca nu e nimeni acolo sa te prinda daca aluneci...si'n viata nu exista funii de salvare.
...si ma'ntreb: Cand a incetat sa fie amuzant si a inceput sa fie infricosator!?

Elegantly Wasted.

2 comentarii:

Anonim spunea...

in mintea si inima mea este o senzatie nu foarte clar definita despre ceea ce inseamna cartierul manastur. am fost in cluj de cateva ori dar desi stiu foarte bine ca ar trebui sa rezolv aceasta problema de perceptie intr-o buna zi, de fiecare data cand am fost acolo am uitat sa o fac, parca intentionat, subconstientul meu nedorind sa fie dezamagit in vreun fel.
atunci cand esti copil traiesti, nu te distrezi. de altfel imediat cum cresti, joaca de ieri nu mai are absolut nicio valoare emotionala. devine un lucru obositor si din ce in ce mai complicat. abia atunci cand a trecut indeajuns de mult timp, prin comparatie, copilaria pare o lunga vacanta ideala. o data cu trecerea timpului apar tot felul de probleme care nu suporta amanare. niciuna, de niciun fel.

Elegantly Tasted spunea...

Am scris la un momentdat ca joaca din copilarie este doar un antrenament pentru jocurile de mai tarziu.
Probleme...daca nu exista, ne facem, am vazut asta pe pielea mea.
Amanare...aici depinde de prioritati.

Blog Archive