Ce ghinion, iar ploua! Imi vine in minte aburul ciocolatei fierbinti si strazile mohorate ale Londrei. Pasesc in continuare pe pamantul ud, in timp ce ploaia imi sterge urmele.
Privesc podeaua la fel ca ieri; Nu stiu prea bine ce, dar am pierdut ceva; sigur nu'l voi gasi aici, poate maine voi mai cauta.
Cu fiecare pas pe care il fac, las ceva in urma mea; cu fiecare pas pe care il fac, tunelul e mai intunecat. Cu cat ma indepartez mai mult, reintalnesc fantome din trecut, care ma intreaba intr'una ce faci aici, ce caut...
Ma urmareste timpul;
Nu stiu de ce, poate ii datorez ceva. Adevarul e ca nu stiu ce si daca vreodata am stiut, acum am uitat.
Elegantly Wasted.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu